PRIMUL EXAMEN ONLINE- CUM A FOST, STĂRI ȘI... TIMP
În calitate de studentă de anul 5 a facultății de medicină București UMFCD, simt nevoia să-mi exteriorizez anumite gânduri în acest spațiu virtual și personal. Din simplul motiv că simt că trăim niște vremuri cel puțin interesante și pline de noutate, pe care le știm cu toții. Bun.
Luni am susținut primul examen online la chirurgie. 45 de întrebări grilă, în 30 de minute. Să le rezolvăm și să le trimitem. Este și 22, până la și ... - moment în care mintea mea a zis stop - că nu se înregistrează dacă nu trimiteți și figurați absenți. Succes!
Stai, ce, e și 22, la cât o fi zis că trebuie să terminăm? Stai, e și 22, ba și 23 acum, tocmai am pierdut un minut prețios, 22 + 30... cât face 22 + 30 .. 52, nu? Sigur? Da, până la și 52 trebuie să finalizez întrebările și să le trimit. Sigur la și 52?
Îmi amintesc cu lux de amănunte ce era prin mintea mea în primul minut, stresată că a început și că l-am pierdut cu prostii, stresată de examen. Dacă nu termin la timp? Dacă rămân fără curent? Dacă muncitorii lucrează pe jos și se ia netul? Dacă, dacă... Doamne, numai baliverne parazite mișunau glorioase, DAR care exista posibilitatea să se întâmple cumva. Stop.
Încep examenul. Citisem materia, mă simțeam pregătită (nu complet, niciodată nu ești pregătit complet), încep să bifez ce cred că ar fi corect. Multe întrebări discutabile, dar ce să mai, timp de gândire nu e, așa că selectez din prima ce mi se pare bun. Las 2 nebifate, cu gândul că revin după. Ce glumă proastă, nu numai că nu am revenit din cauza timpului, dar am și uitat pe unde se află întrebările, căci nu erau numerotate. Măcar de vedeam și eu 1, 2, 3, .. 45, să știu pe unde mă situez cu timpul și poate îmi aminteam de ele. În fine. Cu 2 minute înainte de expirarea timpului, trimit formularul, să fiu sigură că se înregistrează.
30 de minute pentru 45 de grile din 300 de pagini A4 dintr-o carte, să ne-nțelegem. Voi, ăștia cu filosofia de mama sub birou, de alte metode de a copia, cum credeți că e posibil? Că ai jumate de minut în care să citești întrebarea, să o gândești, să o bifezi. Noroc că unele erau mai scurte, altele... Bun. Nu, n-am copiat nicicum. Să mai menționez nopțile nedormite (de gânduri aberante, nu alta), dimineți când adormeam la 9 dimineața, inclusiv în... dimineața examenului. :)) Atâta stres cu online-un ăsta... ca să-mi calculez un rezultat x, 40.... Doamne, acest ,40 e frustrant, al naibii. :)
Prima oară e mai greu, până te obișnuiești cu situația preexistentă, nu? Cu ocazia acestui prim examen online, mi-am amintit cum e să adormi la 9 dimineața, mi-am amintit de matematică... Complexitate și multilateralitate! Nu vă mai zic de aventura cu camera, căci am fost supravegheați video. Long story short, nu mergea de pe Chrome, mergea de pe Firefox! :))
 |
| ALL. GOOD. |
Din toată povestea, sigur voi extrage niște concluzii, că fiecare experiență ne oferă ceva bun de învățat în cele din urmă. Absolut fiecare.
0 comments